Culese din gândurile pline de duh şi înţelepciune ale părintelui Sofian Bunghiu. Nişte alifii miraculoase!
”Putem pierde orice, afară de suflet,
căci dacă ne rămâne acesta
încă n-am pierdut nimic”
"Nu există deci pe pământ vreun lucru mai valoros decât sufletul. Dacă am pune într-o balanţă, de o parte, lumea întreagă cu toate bogătiile, frumuseţile si plăcerile ei, iar de cealaltă parte un singur suflet omenesc, balanţa va înclina spre partea acestuia din urmă.Mântuitorul Însusi ne spune foarte clar: ”Ce-i foloseşte omului să câstige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?”
"Dar cum putem pierde sufletul? Piere el, oare, prin moarte? Nu, pentru că sufletul este nemuritor şi trăieşte veşnic chiar după moartea trupească. Ceea ce omoară sufletul este păcatul, iar primejdia care-l ameninţă pe lumea cealaltă este iadul."
"Într-una din Fericiri, Mântuitorul fericeşte pe ”cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate”; deci există si o altă foame decât cea de după pâine şi o altă sete decât cea după apă. Sufletul flămânzeşte şi însetează ca cerbul după izvoarele apelor; el însetează după adevăr, bine şi frumos, ca planta după lumină şi căldura soarelui. El nu poate creşte şi nu se poate dezvolta decât sub razele binefăcătoare ale iubirii şi ale bunei înţelegeri între oameni. Sufletul nu se adapă decât cu apa limpede a lacrimilor pocăinţei şi rugăciunii, nu se simte bine decât în aerul curat al faptelor bune şi al harului dumnezeiesc aflător în Biserică."
