Ca o petală dusă de vânt
mă las purtată de mâinile tale
pe legănate căi,
şi adorm spânzurată în aer
de ochii tăi:
ştreangul cel sfânt.
Ca o petală de roză
mă las aspirată de gura ta - fierbinte…
şi mă dezbrac de-ntreg parfumul meu vremelnic
şi mă prefac morminte,
şi mă prefac cenuşa unui sfeşnic,
dulce rază.
Ca o petală de flori de gheaţă
mă topesc uşor sub căldura buzelor tale
infernală…
şi mă preling la vale
din ochi, în mâna-ţi goală
o viaţă...
