Toate cele pământeşti sunt relative, singura noţiune care
poate fi absolută e relativitatea. (David Boia)
Dacă aşa stau lucrurile, atunci înseamnă că tot ceea ce ne
înconjoară nu e defapt ceea ce pare a fi la o primă inspecţie. De acord,
motivul fiind perspectivele noastre diferite asupra componentelor unei vieţi
care funcţionează după propriile legi, autonome de ale unui individ în
parte. Să nu pierdem din vedere principalul factor şi anume că nu cunoaştem
adevărul absolut în legătură cu un nimic şi mai cert.
Vedem o părticică infimă din întreg: atât cât ne putem permite.
Hai s-o luăm aşa: ce este de fapt şi în esenţă o lalea, de
pildă? S-o catalogăm după aparenţe, miros, culoare, bulb? Să fie multitudinea
incomensurabilă de particule fundamentale şi indivizibile, numite atomi,
neutrini, ba nu, quarci, pardon stringuri, cuante, scuze sau n-am habar ce-o mai
fi descoperind un viitor Leucip, Democrit sau Einstein? Laleaua e floarea aia
galbenă, introvertă cu frunze lungi pe care o ţii tu în mână acum? Ce e o
floare? Dar o mână? Dar tu?Ce-i cu toate întrebările astea savante?
Şi ce n-ar fi, ce n-ar putea fi!
