o joacă

 unde s-a dus copilul din mine
 pe unde s-a putut piti exact cât un
 zigot

 în biberon de sân străin
 acolo te ascunzi femeie-n
 lună nouă
 supurezi


 te vei trezi cândva
 un prunc în faşe
 nu eu
 al meu
 vei plânge cu sughiţuri-şi-bătăi-pe-spate

 încă mai eşti acolo copilaş
 încă te mai aud gângurind ades
 tăceri senine şi vise încă
 te mai joci
 cu lumina
 printre gratii
 cordonul ombilical dintre mine şi
 mine se va rupe curând
 atunci te vei naşte
 cu un susur

 dulce fie-ţi somnul fetiţo
 mai bine dormi inocento
 decât să veghezi la căpătâi de moaşe

 închide ochii zâmbeşte
 copil scăldat în laptele preasfântei
 screlotici
 rămâi un prunc în scutul propriilor faşe nu-n lenjeria altor
 ţânci?
 strânge-ţi ochii de pretutindeni nu-i scăpa pe furiş
 să vezi ce
 umbre multe plutesc deasupra apelor nu oameni nu creaturi simpatice
 atunci vei muri
 cu un susur

 nu te voi uita niciodată micuţo
 nu te voi plânge mereu nu mă vei trage de poală nici eu
 de scrânciob
 n-ai să adormi fără să te loveşti mereu de alţii

 şi ca să nu te plictiseşti de moarte
 de tine
 ca de-un ursuleţ de pluş fără pluş ori
 fără ursuleţ
 şi ca să nu mai priveşti în sus fără să-ţi fie rău de
 mare adâncime
 nu te teme nostalgico
 vei avea o surioară
 da

 curând

 vă veţi căţăra pe stele către
 pom
 veţi cădea vă veţi urca veţi cădea şi tot aşa
 atâta cât zic eu să fiţi viermele cu două capete crescut în
 mărul crud
 un suflet

 fiara sigur ne va avorta