tu pentru mine...fructul interzis după care
îmi întind vârfurile degetelor ca nişte aripi frânte de zenit
şi tălpile mi se desprind din frunze - în frunze - foşnet lin de paradis
spre culmi de a nu fi
spre căi întrezărite printre ramuri şi venin
în tine mă despletesc ca şarpele străvechi în ochii şi de trupul Evei...
mă caut - te văd şi simt că tot ce-a înflorit cândva în părul tău a fost
o primă floare de măr pierdută în simţiri de plete verzi şi muguri
din pomul-cunoaşterii-iubirii-neasemuit-de-imperfecte-în-cuvinte
doar gestul ne-a rămas - să plângem întinderea de ape reci şi picuri de destin
spre infinit
pâna la tine, rod necopt
printre gene şi coapse de femeie
fragedă, iubite, albă, lumino
caldă, razelor prinse de copaci ca-ntr-o capcană de
idei.
Iubeşti sau te joci de-a valma cu mărul
şi cu sânul tău cel stâng,
femeie?
